Dacă la fotbal poate avem o șansă să batem Anglia, sau la vreun sport oarecare, în alte domenii....
Vin eu după doi ani din Regatul Unit și încă din aeroport am simțit mirosul Mioriței. Românii se cunosc din o mie, dar ce mie? din milioane.
Primul lucru pe Otopeni după ce am scăpat de paznicii aia a fost să cumpăr repede o cafea și să fug afară la o țigară.
Când am văzut cât costă o cafea am crezut că avionul s-a învârtit aiurea prin văzduh și ma aterizat tot pe Heathrow.
În fine aveam pounds - eram în vână așa că ce mai contează câteva monede.
Apropo de monede: cu 3 monede englezești beau o cafea la La Costa. Dacă aș face calculul în monede românești pentru La Costa ar fi nevoie de vreo 30. - dacă tăiem zero....
Taxiul. Cursa de la Otopeni până la mine acasă a făcut pe ceas 48 lei. I-am dat £10 și mi-a mulțumit frumos taximetristul. Foarte politicos din partea lui, în Anglia s-ar fi scotocit prin buzunare după rest...
Dar unde e mai bine ca acasă?
Sincer mă simt bine în România. Nu mai plec la Anglia.
Atât că locuind acolo o perioadă am prins năravuri proaste. Adică să mulțumesc la magazinul din colțul străzii după ce cumpăr, să nu arunc chiștocul de țigară pe jos și nici alte ambalaje, să nu claxonez aiurea în trafic, chestiile de astea aiurea.
Salariul. Da mereu ajungem la bani. Banii ăștia!!
Acolo munceam la jumătate decât aici și eram plătit de vreo patru ori mai mult ca aici. La job pauza era pauză. Programul de lucru avea ore fixe, nu îmi cerea bosul să mai stau peste program că va ține el vreodată cont. Normele de securitate de toate felurile erau obsesive nu opționale ca la noi - au și ei focurile lor.
Cred că va continua cândva într-un alt articol...
No comments:
Post a Comment